Strategie de echipă – City Football Club în primul teambuilding

Jucătorii City au avut parte vineri, 16 august, de un „antrenament” altfel, chiar înaintea primului meci amical pe care îl vor disputa în fața celor de la Sportul Studențesc.

Ziua de vineri i-a reunit, la Cotul Morii, departe de oraș și, mai ales, de stadionul unde sunt obișnuiți să își desfășoare antrenamentele, pe jucătorii, antrenorii și o parte dintre părinții copiilor de la echipa City FC Iași, la un teambuilding menit să unească și mai mult grupul – un teambuilding unde să lucreze la concentrare, la atenție și la definirea unora dintre cele mai importante valori ale vieții – valori pe care le dezvoltă mai puțin pe terenul de fotbal, la antrenamente sau în meciurile oficiale.

Teambuilding-ul a venit și ca o răsplată după calificarea în final-four la turneul internațional Youth Football Festival, dar și ca o „gură de aer” după cele trei antrenamente de forță pe care le-au desfășurat băieții antrenați de Cristian Meiu și Ionuț Giurumescu de când s-au întors din vacanță.

Activitățile teambuilding-ului au fost gândite în așa fel încât să îi ajute pe jucători să lucreze la concentrare și la adaptare (și în alt mediu, nu doar cel de pe suprafața de joc), ceea ce le folosește atât în viață, cât și pe terenul de fotbal, când sunt față în față cu adversarul. 

Antrenorii și organizatorii nu și-au dorit să fie o activitate despre fotbal sau cu fotbal, ci strict o zi de socializare și de relaxare. Acțiunea a fost gândită pentru grup, pentru ca jucătorii să realizeze ce familie au devenit între timp. Și pentru câteva ore, băieții au uitat de fotbal, de minge și doar au făcut trimitere la terenul de joc, pentru că nu ai ce să le faci, ei cu asta se ocupă, la asta se pricep, asta visează, asta joacă. 

Organizator activități teambuilding: Virgil Gheorghe (psiholog)

Desfășurător: 

Teambuilding-ul a început, în mod evident, cu prezentarea fiecărui jucător: nume, post și ani de activitate la echipă. Cei 19 copii prezenți la activitate s-au prezentat ca jucători individuali, dar mai apoi au înțeles că totul se rezumă la echipă, orice ar fi. Virgil Gheorghe a pus accentul în discuțiile cu băieții pe faptul că nu poți evolua în campionat dacă nu ai 11 titulari pe teren (și rezerve pe lângă cei 11) și i-a făcut să înțeleagă cât sunt de importanți în echipă, fiecare pe postul lui. Astfel că, 19 jucători au realizat că este în regulă să fie competiție pe post, pentru că asta îi ajută pe ei să joace mai bine și să dea mai mult la antrenamente pentru a prinde „primul 11”, dar nu trebuie să apară ura și gelozia între ei, pe motiv că „el de ce joacă?” și „el de ce intră?”.  

În urma discuțiilor purtate cu antrenorul de o zi, Virgil, s-a ajuns de la jocul individual al fiecăruia, la suprafețele de joc. După ce au explicat cum e cu fiecare suprafață de joc în parte, au declarat toți, la unison, că iarba este suprafața lor preferată. Pentru ca mai apoi, Virgil să le explice cum iarba, deși e subțire și foarte mică, este cel mai puternic material natural: oamenii calcă firele de iarbă în picioare și iarba tot e rezistentă. Ei, ca grup, ca echipă și ca familie, sunt ca firele de iarbă, rezistenți și puternici când sunt unul lângă celălalt, când sunt umăr la umăr, și cresc împreună. 

Prima lecție învățată de jucătorii City Football Club a fost aceea că grupul este cel mai important atunci când vrei să faci performanță. Că urci treptat spre vârful piramidei, dar nu urci singur și pentru că ai mai mulți coechipieri alături, drumul e mai ușor și în vârf ajungi mai repede. 

În principal, teambuilding-ul și-a propus să îi deconecteze puțin pe băieți de la calculatoare, să-i ia din fața telefoanelor și de pe terenul de fotbal și să-i aducă pe toți împreună, la o zi de jocuri menite să lucreze puțin la mentalul lor, la atenție, dar și pentru a-i face să conștientizeze ce grup sunt, ce familie frumoasă au devenit cu timpul, de când există Poli Moldova și, mai ales, acum, de când au devenit City Football Club. Și așa s-a ajuns la formarea a două echipe care să lupte corect și contra-cronometru pentru câștig: Fluturașii și Rândunicile!

Primul joc, dintr-o serie de șase, a constat în construirea unui turn din piulițe. Însă, la jocul de față, nu câștigătorul a fost cel care a contat, ci spiritul pe care l-au avut cei doi reprezentanți de echipă încă din startul jocului, și anume că, indiferent de rivalitatea jocului, ei se încurajau între ei – adversar pe adversar. Lecția jocului a fost simplă: te oprești în zona de confort sau mergi mai departe? Rândunicile nu au riscat, Fluturașii au făcut-o și au câștigat. Concluzia pe care au tras-o participanții a fost aceea că joci mai bine atunci când ești sub presiune și șansele de reușită sunt mai mari, dar și riscul are rolul lui într-o situație, fie ea și pe teren. Întrebarea e: Riști sau nu?

În jocurile ce au urmat s-a lucrat la concentrare și la strategie. Cine are o strategie mai bună, câștigă. Cine nu se abate de la strategie, câștigă! Cine se concentrează pe obiectiv, câștigă. E la fel ca-n fotbal, dacă stai să te gândești.  Așa că, dacă vreți să câștigați, fiți atenți la antrenori când vă spun tactica meciului, când faceți strategia și atunci când primiți indicații de la căpitan. Urmați-vă obiectivul!

După prima etapă de jocuri, concluzia trasă de antrenorul Cristian Meiu, dar și de psihologul Virgil Gheorghe a fost aceea că jucătorilor le este frică de a greșit, de a se face de râs, pentru că se tem că, exact ca-n viață, adversarul va râde de greșeala lui. Însă, ca sfat, Virgil Gheorghe le-a transmis că „este stupid să râzi de greșelile altora”. Alte jocuri, alte lecții. Sigur echipa a plecat acasă cu alte cunoștințe și mai concentrați pe ce au de făcut de acum înainte și, cu siguranță, asta îi va ajuta și pe teren, iar dacă nu, s-au cunoscut mai bine, au văzut care și la ce se pricepe, care prinde mai bine, care aruncă mai repede.

Tubul exploziv a fost jocul care a încheiat ziua de activități. Aici, s-a testat spiritul de echipă. A fost un joc despre liderul care își conduce echipa spre victorie, despre a vorbi unul și a executa restul, despre coordonare și atenție. Indicații știu cu toții să dea, dar important e să nu se creadă toți lideri. 

La final, nici nu vă spunem cine a câștigat, pentru că asta este mai puțin important. Ceea ce a contat a fost faptul că ei au comunicat între ei, s-au ajutat, nu și-au pus piedici unii altora, ba chiar s-au încurajat. Ziua de vineri a fost despre a ști să fii sprijin pentru echipă, de a ști să fii lider, de a ști să-ți coordonezi jucătorii. S-au concentrat, au fost atenți, au fost rapizi, îndemânatici, și-au făcut propriile strategii de joc, pe care au știut să le urmeze mai apoi, au gândit fiecare mișcare, au câștigat și au pierdut, dar la final, au stat tot la masă împreună, au vorbit tot unii cu alții, am mers tot ca o echipă, ca o familie. Scopul teambuilding-ului a fost îndeplinit!

Teambuilding-ul s-a încheiat cu o ultimă activitate în care jucătorii trebuiau să scrie calitățile pe care le are un om. Astfel, au ajuns la concluzia că să fii cool înseamnă să fii modest și să fii sincer. Calitățile și le-au exprimat ei, asta au considerat că nu trebuie să îi lipsească unui om și mai cu seamă să nu le lipsească lor. Au înțeles că trebuie să îl tratezi pe cel care are mai puțin decât tine sau care este cu o treaptă mai jos decât tine, ca și când ar fi egalul tău. Și că mai bine ești sincer cu tine, îți recunoști ce ai greșit, când ai greșit.

Și tot la ultima activitate și-au confirmat că, într-o echipă, comunicarea este cea mai importantă, mai ales în timpul unui meci, iar în afara terenului de joc, cuvântul e esențial într-o societate și are puterea. De aceea, trebuie să fie atenți la ce-și spun și când părăsesc terenul de joc.

Jucătorii City Football Club au avut parte de un antrenament altfel, în care important a fost să-și pună creierul în mișcare, și nu doar corpul și mingea. A fost un antrenament despre a te gândi la ce vrei să faci în viitor pentru a ști cum să gestionezi situații, pentru a-ți face propria strategie de viață, pentru a ști cât efort să depui pentru un vis și ce vis merită îndeplinit, pentru a realiza de ce te trezești dimineața și pentru ce mergi la antrenamente și de 4-5 ori pe săptămână sau la școală câte 8 ore pe zi. 

19 jucători au plecat acasă mai bogați în cunoștințe și, categoric, toți au avut câte ceva de învățat. Dar mai important este că nu a fost o zi despre „bătut mingea”, așa cum nici viața nu e despre asta, ci o zi despre cunoaștere de sine, despre a învăța să respecți pe oricine, mai ales adversarul în teren, despre echilibru mintal, corectitudine, echipă și, mai ales, despre FAMILIE!

Pe curând,

City Football Club