Să lăsăm fotbalul să fie o decizie a copilului. Să vrea să vină copilul la antrenamente, să își dorească să facă fotbal și să-și găsească singur motivația de a deveni fotbalist. Să-l lăsăm să-și adune singur puterile ca să lupte pentru ce își dorește din punct de vedere sportiv. Noi, părinții și antrenorii, să-l susținem în ceea ce vrea, să-l sprijinim și să nu-i ridicăm bariere în drumul ales de el. Căci, dacă nu-i place fotbalul, nu va reuși să-i facă față. Mai ales când trebuie să meargă și la școală, la eventuale pregătiri, să mai petreacă și timp cu prietenii. Doar fotbalul făcut din pasiune te ajută să faci față unui program încărcat.
Să nu-i impunem copilului să facă fotbal, să nu-l aducem la antrenamente dacă nu asta este ceea ce vrea. Pentru că dacă copilului nu-i place fotbalul, nu va face performanță și și-ar putea consuma altfel energia, ar investi timp, răbdare și pasiune în ceva ce l-ar putea ajuta mai mult.
Fotbalul trebuie să fie dorința copilului și nu dorința părinților! Căci ei intră pe teren, ei se epuizează la antrenamente, aleargă după mingi, ei joacă și nu voi.
Adeseori, antrenorii primesc întrebări ca „Merită să mai vină la antrenamente?”, „Va ajunge copilul meu fotbalist?”, și asta după câteva antrenamente, însă un antrenor nu poate răspunde la acestea după câteva ore de lucru cu sportivul – pentru că e nevoie de mult mai mult timp, analizare, de mai multă muncă. Antrenorul nu o să vă spună dacă copilul va avea un viitor strălucit în fotbal pentru că totul este imprevizibil. Sportivul poate fi foarte bun la antrenamentul de astăzi, poate chiar mai bun decât un coleg care face fotbal de mai multă vreme, însă mâine poate avea o zi proastă, un antrenament slab. De altfel, sportivul poate fi cel mai bun de la categoria lui de vârstă, însă foarte slab atunci când întâlnește pe teren jucători cu un an mai mare sau ar putea fi cel mai bun dintr-o echipă slabă. Evoluția și talentul lui se raportează și la echipa din care face parte.
Un fotbalist poate evolua foarte repede, să se integreze bine și într-un timp foarte scurt la echipă, să aibă evoluții de lăudat, însă când se face transferul la o altă echipă, să nu se integreze și să nu mai dea același randament. Și ar putea fi copilul tău mai puțin talentat la fotbal, dar să fie muncitor, să lucreze intens la antrenamente, în afara lor, să lupte pentru postul de titular, să alerge mult pentru o minge și astfel să progreseze și să „crească” în ochii antrenorilor și în cei ai colegilor prin perseverența și asta îl face și fotbalist.
Dar ar putea fi talentat și totuși să nu reușească se să afirme la echipă, din cauza timidității, din cauză că este nou la echipă, de frică, din motive pe care poate doar el le-ar ști.
Și doar copilul poate evolua, prin muncă și dorință. De asta trebuie să vină copilul la fotbal din pasiune. Căci, dacă vrea, va reuși! Însă dacă alegerea de a veni la fotbal îi este indiferentă, atunci se va „pierde” pe parcurs și va renunța când te vei aștepta mai puțin. Va veni într-o zi acasă și va spune „de mâine nu mai vreau să merg” și atunci părintele va realiza că timpul acordat antrenamentelor, pregătirii fotbalistice, a fost în zadar, la fel banii investiți în fotbal.
Un antrenor nu poate ști cu exactitate dacă copilul va fi sau nu un fotbalist bun sau viitorul Messi al fotbalului mondial.
Corect, mai sunt acei antrenori care spun că au „ochiul format” și că pot recunoaște talentele, însă, n-am avea pe teren doar jucători mari? Legende? Și nu ar fi fotbalul prea simplu și s-ar termina toate meciurile la egalitate?
Plus, asta e pentru antrenorii cu „ochiul format”: Dacă îi spui unui părinte „Da, copilul va ajunge fotbalist, e talentat” și vorbele nu se adeveresc, nu trădezi așteptările părinților și ale sportivului? Și poate părintele va pune și presiune pe copilul lui „hai, că poți, trebuie să ajungi fotbalist” și asta, cu siguranță, nu-l va ajuta să facă performanță.
De altfel, este la fel de important și antrenorul copilului. Mai puțin importantă echipa la care evoluează, echipamentul profesional sau numele și culorile pentru care joacă. Mai important este ce înveți de la antrenor, cum te motivează, ce valori te învață. Un antrenor nu trebuie să îți vorbească doar despre fotbal, ci și despre școală, despre viață. Trebuie să știe să-ți dea un exemplu din fotbal, pe care să-l aplici la fel de bine și în realitatea în care trăiești, pentru ca tu să fii un sportiv câștigat, să știi să te descurci și cum să faci față – și fotbalului și problemelor din viață.
Dacă copilul tău vrea să facă fotbal și nu alt sport, lasă-l să facă ce-și dorește pentru că doar așa poate excela în ceva. Lasă-l să fie bun în ceea ce-i place, în ce face cu pasiune.
Dacă nu vrea să facă fotbal, nu-l duce la antrenamente, că nu se va descurca și pierde timp prețios, când ar putea dezvolta alte pasiuni. Alege ce e mai bine pentru copilul tău!
| City Football Club Iași 